Seceta a ucis orice boare de vânt/Politicienii s-au topit şi-au intrat în pământ

Asta e, n-am găsit altă rimă decât parodierea versurilor labişiene. Şi, fără exagerare, cam ăsta e tabloul finalului de iulie în România anului 2022, inclusiv la Botoşani. Dinspre toate canalele mass media veştile sunt terifiante, iar viitorul se preconizează sumbru. Arşiţa soarelui a distrus culturile de porumb şi floarea soarelui în special şi a făcut să dispară ape curgătoare şi stătătoare spre disperarea justificată a agricultorilor. Reîntorsul minstru al Agriculturii, Petre Daea, spune “verzi şi uscate”, mimând un optimism deşănţat pe care nu îl mai crede nimeni. Printre problemele viitorului preţ al mâncării, costurile actuale ale supravieţuirii sunt din ce în ce mai înfricoşătoare şi nimeni nu pare să aibă soluţii. Mai ales parlamentarii, cei care i-am ales în toamna lui 2020, la vreme de cumplită pandemie. Peste toate, rafalele de tunuri, mitraliere şi zgomotul asurzitor al rachetelor continuă să înspăimânte Ucraina învecinată cu România şi judeţul Botoşani. După şase luni de teroare, Rusia lui Putin nu dă semne de hodină şi continuă să înmulţească numărul morţilor într-un război al lor, al slavilor. Şi soarele arde, arde fără încetare şi neputinţa contra urgiei naturii este tot mai mare. Tabloul general este de-a dreptul înfricoşător, chiar dacă românii afişează un optimism de faţadă şi continuă să plătească o sută de lei pe zi, taxa de parcare de la malul mării. Alături de alte preţuri exorbitante ale nesătulei Horeca, aflată şi aceasta în plin process de deshidratare! Ca şi cum nu ar fi de ajuns răul care se întâmplă, specialiştii ne anunţă cinic că noi pandemii covidiene vor decima numărul mâncătorilor de pâine. Ba variola maimuţei, ba noi tulpini de  covid. Şi vara e lungă, suntem abia la începutul ultimei săptămâni de iulie, iar rezervele de apă ale marilor aglomerări urbane sunt pe sfârşite. Pentru că pe câmpuri nu mai e apă demult…