La început de octombrie al anului în curs, fremătând la nesfârşit sub povara trecutelor iubiri, Gabriela Cecilia Cioran ne invită să-i fim alături în volumul „Călător în umbra iubirii”. După sublima exaltare poetică înfăţişată în volumele „Pe-o aripă de suflet frânt” şi „Pe aleile pierdutelor iubiri”, poeta din Sebeşul ardelean continuă mărturisirile pline de candoare şi sensibilitate. Versurile anului 2022 confirmă evoluţia scriitoricească şi certifică calitatea unei poezii izvorâtă din adâncul unui zbuciumat suflet de femeie. Între cele 93 de creaţii ce alcătuiesc volumul „Călător în umbra iubirii” iese splendid în lumină poezia „De-ai fi iubit..”, scrisă la vreme de august:
Adio, dragul meu de altădată!
Rămâi ce eşti, nimic mai mult..
Nu te-a schimbat o dragoste curată,
Nici visele ce le-am avut.
Rămâi ce eşti, de asta-ţi este vrerea…
Un solitar pe-acest pământ!
Îneacă-ţi visul într-un fum, durerea…
Ascultă-ţi ultimul cuvânt!
Mi-am ridicat iubirea până la nori…
În nopţile cu cer senin,
Prin visele mele, tainic, te strecori…
Pe buze simt dulce venin!
Aş vrea să-ţi vin în vise, fără veste,
Să-ţi fur sărutul pătimaş!
Magia somnului mă ocoleşte…
Rămân cu visul ucigaş.
De vrei să ne despartă depărtarea,
Când ochii noştri se doresc,
Aşterne, peste tot ce-a fost, uitarea!
De-ai fi iubit, n-ar fi firesc…
Scânteile dragostei, iubirea, de cele mai multe ori oarbă, generează regrete târzii ce se pierd în timp pentru a se regăsi în strălucirea unor versuri triste, dar frumoase. Pentru că, nu-i aşa?, „Că nu e om să nu fi scris o poezie, măcar odată, doar odată-n viaţa lui”. Desprinsă din magia unei visătoare incurabile, inundând, parcă, de o iubire ce nu a fost şi nu e, Gabriela Cecilia Cioran se mărturiseşte cititorului în superba creaţie „Prin poezia mea”:
Prin poezia mea
Te duc într-o poveste,
De te vei regăsi în ea,
Îmi dă un semn, o veste!
Prin poezia mea – de vis,
Vreau să aduc lumină
Iubirilor ce n-au învins…
Le spun că nu au să vină.
Prin poezia mea – curată,
O lacrimă ţi-am mângâiat…
Speranţă, pentru prima dată
De când iubirea te-a-nşelat.
Prin poezia mea – de suflet,
Aduc şi pace şi alinare…
Şi fiecăruia îi pun în umblet
Un gând frumos, întru visare.
Prin poezia mea, alin
Atâtea suflete curate
Ce în credinţă şi destin
Îşi pun speranţe, cer dreptate…
O licărire-n ochi aduc,
Nici urmă de-un regret,
Amintirile vin, se duc…
Prin poezia mea de suflet.