Obosit şi fără vlagă ochii mi se deschid iară
După noaptea nedormită, cea de-a patra dintr-o vară.
Soarele mă dojeneşte de pe cerul de azur
Altă blândă dimineaţă prinde încet un nou contur.
Apa rece mă clăteşte şi îmi limpezeşte gândul
Beau cafeaua împreună cu idei ce vin de-a rândul.
Printre negre picături din licoarea aburindă
Totul pare o mişcare zbuciumată şi flămândă.
Şi din valurile vieţii ce mă mişcă şi-nfioară
Scriu o nouă încercare în a patra zi de vară.
Tot mai greu vine ideea, tema unei noi idei
Despre viaţa ce se scurge, risipindu-mi anii mei.
Printre semeni ce se mişcă în vâltoarea unei lumi
Ce tot minte neîncetat, zilnic noi şi noi minciuni.
Şi ne-apasă, ne-ameţeşte falsul, ura şi hoţia
Dispărut-au din cuvinte onoarea şi omenia.
O himeră nesfârşită creierul ni-l înfăşoară
Idealuri, măreţie? Totu-i doar o apă chioară.
Scufundaţi în întuneric, ca lilieci în negre grote
Ne suntem proprii bufoni, dirijaţi doar de marote.
Iară ei, conducătorii unei naţii prea plăpânde
Sunt doar nişte hiene cu guri spurcate, flămânde.
Am mai scris şi voi cita din veşnicul Luceafăr
Anii trec… şi nici un lucru nu pare să fie teafăr.
Ce a devenit iubirea, mângâiată de poeţi?
Doar o minciună lungă, cea a paşilor înceţi.
Unde e învăţătura, care în vremi de altădată
Ne arăta calea vieţii, nu o gloată deşirată?
Dascălii tot stau în stradă, cer la nesfârşit salarii
Iară cei care îi mână sunt nişte… idei contrarii.
Mincinoşi cu gros obraz şi cu lefuri mari în spate,
Manipulatori notorii ce doar bani ştiu a socoate.
Asta-i lumea, faţă hâdă, scufundată în noroi
Care nu se mai termină câtă vreme suntem noi.
Plictisit şi fără vlagă ochii mi se-nchid mâhniţi
Şi în lunga zi de vară redevin tot obosiţi.
4 iunie 2023 – Botoşani