Din banca mea, în care stau cu grijă,
Vă scriu aceste rânduri cu respect
La toţi acei ce vă încearc-o schijă
Şi care-aţi vrea să vă numiţi „poet”.
Vă înţeleg că-i mare bucurie
Să pui trăiri de-a valma-ntr-un caiet
Să crezi că scrisul tău este poezie
Dar fiţi mai rezonabili, mai discreţi.
Poezia este o durată lungă,
E veşnică şi dulce devenire.
Nu doar un rând fugar s-ajungă
O ştearsă şi străină amintire.
Nu vă-mbătaţi cu laude deşarte
Primite de la alţii, în neştire.
Poezia pură n-are moarte
Şi nu e un concurs în devenire.
Elogii de la prieteni?, fi-vor gârlă
Vor fi şi false şi păstrând firescu
Atenţie! Pot fi mocirlă,
Un Macedonski către Eminescu…
Poezia nu e doar o fugă,
Adunătură de evenimente.
Poetul nu-i stăpân la slugă
E un artist, eminamente.
Închei aici, cu tot respectul,
Sper să-nţelegeţi, să aprofundaţi,
Nu orice om este poetul
Pe care zilnic îl visaţi.
5 august 2023 – Botoşani
La această poezie, doamna profesor universitar doctor în filologie, Rodica Barbat, fost cadru universitar la Universitatea de Vest din Timişoara, a adăugat:
Domnule Gabriel Balaşa. Titlul poemului e de o civilitate aparte. Mai ales, dacă-l raportăm strict la conținut. Și cu siguranță, așa cum atât de concentrat expresiv și frumos spuneți, aș adăuga, în deplină cunoștință de cauză, „Poezia e veșnică și dulce devenire”. O posibilă definiție, pentru toți cei îndrăgostiţi de-o viață de universul nemărginit al Poeziei.