Profitând de frumoasa zi de 10 februarie 2024, cu arome pătrunzătoare de primăvară, am trecut din nou nedreapta frontieră a Prutului, cu destinaţia Basarabia. Mai exact municipiul Bălţi, al doilea oraş ca mărime din Republica Moldova, dar şi cea mai rusificată urbe moldavă, după cum aveam să mă conving chiar la faţa locului. Răsfoind arhiva memoriei, dar şi prima carte scrisă de subsemnatul, ,,Trăistuţă bucovineană cu amintiri basarabene,, , am retrăit o frumoasă amintire a anului 2012. Când primarul botoşănean de atunci, inginerul Cătălin Mugurel Flutur, a avut minunata idee de a organiza Zilele Eminescu în trei locaţii româneşti, Botoşani, Bălţi şi Soroca. A fost o acţiune de anvergură, cu zeci de poeţi şi scriitori din toată România care au fost foarte încântaţi de iniţiativa primarului botoşănean.
Acum, la 12 ani de atunci, ianuarie 2012, oraşul mi s-a părut la fel de trist şi neschimbat, limba rusă fiind vorbită majoritar. Şi nici nu ar putea fi altfel atâta vreme cât de peste 30 de ani oraşul este condus doar de primari comunişti, şcoliţi sub umbra foştilor preşedinţi Vladimir Voronin şi Petru Lucinschi două marionete dirijate de la Kremlin. O singură adăugire, absolut surprinzătoare pentru mine, am constatat-o în piaţa centrală. Lângă tancul sovietic TC 34-85, care refuză să mai plece, deşi marele URS (S) s-a destrămat demult, era pe o bancă Mihai Eminescu, o statuie ce făcea notă discordantă cu tancul, cu atmosfera de muzică rusească ce răsuna dintr-o boxă. M-am aşezat lângă poet iar un basarabean amabil, care vorbea limba română, a imortalizat superbul moment. Iar în timp ce generosul om făcea fotografiile, Eminescu mi-a doinit tulburător la ureche: ,,De la Nistru pân’ la Tisa/Tot românul plânsu-mi-s-a/Că nu mai poate străbate/De-atâta străinătate./Din Hotin şi pân’ la mare/Vin muscalii de-a călare,/……../Îndrăgi-i-ar ciorile/Şi spânzurătorile!,,
Iar titlul? Sunt versurile extraordinare ale marelui regretat poet basarabean Dumitru Matcovschi, versuri scrise înainte de 1990.