Şi trec nepăsătoare secundele de vară,
Ca fire de nisip pitite într-o clepsidră
Ce cad pic, pic, spre margini, ce ştim că o să doară,
Prin timpul cel hain ce nemilos ne râde.
La ultimul hotar, cum tot ni se întâmplă,
Din iulie spre august ne amăgim speranţa
Că ne va fi bine, cu fire albe-n tâmplă,
Vom păcăli subtil şi-amăgitor iar viaţa.
Acum e altă vară, o altă toropeală,
Călduri năucitoare ne-mpovărează mersul.
Iar firele de argint au devenit beteală
Cu a lor strălucire ne umplu universul.
Schimbările din viaţă ne par mereu ciudate
Şi tot ni se întâmplă modificări banale,
Prea des ne doare capul, prea des dureri de spate
Şi nu se mai termină durerile de şale.
Tabloul tinereţii din jur ne întristează
Privim la dans de juni ce energii consumă.
Şi, vai, am fost cândva pe-a strălucirii rază
Iar azi ne pare totul o nemiloasă glumă.
Ireversibil bir ce îl plătim cu toţii,
La trecerea prin lumea cernită şi grăbită.
E tot mai cald şi fierb în noi roboţii,
În ziua unei veri toridă şi rănită.
31 iulie 2023 – Botoşani