Eminescu scria despre politicienii români
Şi dacă tot s-a dat startul la trompetele electorale actuale, vă propun un fragment autentic despre politicienii din urmă cu un secol şi jumătate. De ce? Ca să vedeţi şi domniile voastre, dragii mei cititori, cum poate naţia română să bată pasul pe loc… Citiţi şi vă înspăimântaţi:
,,Peste două zile, adică pe 24 martie 1879, Eminescu ia poziţie în ,,Timpul,, cu privire la alegerile ce tocmai băteau la uşă, socotindu-le drept o farsă constituţională. Îşi exprimă speranţa că providenţa îl va ajuta să nu mai vadă în viitoarele Adunări acele chipuri a căror pecete e o neştearsă şi înrădăcinătată banalitate. Speră, de asemenea, că alegătorii vor deschide bine ochii şi nu vor mai trimite în Parlament <<nici naturi catilinare, despre care nimeni în lume nu poate şti cu ce trăiesc de pe o zi pe alta>> , nici palavragii de profesie şi avocăţei ce irosesc timpul parlamentului prin discursuri nesărate şi dezgustătoare prin lipsa lor de cel mai comun bun simţ. Căci, decretează poetul, de când există ,,Obşteasca Adunare,, în ţările române, <<o strânsură mai nevrednică de palavragii de naturi catilinare nu s-a mai văzut>>; cartofori de profesie, escroci, tot de profesie, << stâlpi de cafenele fără rost şi meşteşug, indivizi care au accese de delirium tremens>>, iată elementele care au format actualul parlament. La toţi aceşti indivizi, Eminescu a identificat o slugărnicie jegoasă faţă de ordinele miniştrilor, secetă spirituală absolută, un cretinism cultural desăvârşit, la care adaugă o înfiorătoare lipsă de patriotism la tratarea chestiunilor naţionale…,,(Gică Manole – Eminescu şi evreii, paginile 48-49)