Cuvinte, cuvinte, cuvinte,
frumoase, duioase, fierbinți,
stau îngrămădite în scrisorile nedesfăcute
ale sufletului meu
aruncat într-un colț al nepăsării tale
din camera obscură, slab luminată,
a inimii tale de departe.
Din când în când,
din piramida de scrisori trimise,
iei și arunci câte una,
fără să o citești, pe foc,
în flăcăra ce pâlpâie mocnit,
la vreme de toamnă mohorâtă.
Dureroasă ardere a unui timp
ce a fost cândva, demult,
cu sclipiri de iubire jucăușă,
în care scântei de amor
păreau că vor dansa nesfârșit
în pereții de sticlă a unei clepsidre
numită poetic… te iubesc, iubire.