Şi totuşi ceva se întâmplă…

Pentru că anumite chestiuni nu sunt tocmai în regulă iar oamenii, inclusiv prietenii mei de pe facebook au devenit brusc mai reţinuţi, mai reticenţi. Acum este vremea Paştelui catolic, peste o săptămână vine cel ortodox, iar oamenii nu mai sunt ca altădată în preajma marilor sărbători ale creştinătăţii. Cei peste doi ani de pandemie covidiană pare că ne-a secat resursele de optimism şi speranţă şi ne-a înstrăinat nefiresc chiar faţă de noi înşine. Peste toate a venit şi tragicul conflict slav, ajuns la cea de-a 50-a zi, în faţa căruia toţi românii au tresărit temători, cu multă şi firească îngrijorare. E clar, nu mai suntem noi cei de altădată, nimic nu pare să ne mai impresioneze iar relele ce ni se întâmplă sunt tot mai multe şi nesfârşite. După şocul resimţit cu scumpirea produselor de bază şi a carburanţilor, un coşmar dictat de marii nesimţiţi ai momentului, iată că nici mielul de Paşte nu mai pare accesibil. Cu preţul unui kilogram cuprins între 45 şi 55 lei, mielul pascal va lipsi alături de alte produse culinare tradiţionale. Vorba unui hâtru, „da’ mielu ăsta a băut benzină de zece lei?” Iar peste tot şi peste toate, guvernanţii au devenit nişte mari incapabili să gestioneze evidenta criză economică. Incapabila coaliţie PNL-PSD-UDMR mimează guvernarea şi pasează gravele probleme ale românilor…fix pe apa sâmbetei. Salariile au îngheţat iar preţurile s-au majorat ridicol şi nesimţit de mult. De firavele pensii, nu cele nesimiţite!, nici nu mai vorbesc. Băăă, nu întindeţi coarda cât nu poate românul duce! Concluzia?, vorba unei băbuţe: tuvăngură se scrie despărţit sau legat? Iar vorba momentului este, apropo de mielul de Paşte,: Bă CIUCĂlăule, MERI IN OS-ul meu!