Şi vine toamna pe cărări ascunse…

Ca mare iubitor al sportului cu balonul rotund, citeam pe un site de ştiri că azi, Dan Coe, marele fotbalist al Naţionalei şi al Rapidului, ar fi împlinit 81 de ani. Nu a fost să fie, viaţa fiindu-i scurtată în urma unei enigmatice sinucideri… Alunecând în galeria melancolică al Măriei sale fotbalul, să mai spun că pe 26 august marele Nicolae Dobrin ar fi împlinit 75 de ani. Sau, pe 13 septembrie „marele blond al Craiovei”, Ilie Balaci, ar fi împlinit 66 de ani, Sau, pe 14 octombrie, Ştefan Sameş, unul dintre „miniştrii apărării” din Naţionala futbolistică a României, ar fi făcut 71 de ani. Sau Costică Ştefănescu, fundaşul de legendă al Craiovei Maxima şi al Naţionalei, trecut în lumea umbrelor la doar 62 de ani, în urma unui gest sinucigaş. Şi tristele exemple autumnale ar putea continua… Dar mă opresc la inegalabilul Adrian Păunescu, poetul care a iubit şi promovat fotbaliştii de calitate ca nimeni altul, şi îngân: „Şi vine toamna pe cărări ascunse/Şi strugurii se-aşează trist în vin/E o concesie în cer şi frunze/Îmbătrânim şi noi ca şi Dobrin…”