Rătăcit între două anotimpuri
Vine iarăși iarnă cu fiori de gheață,
Toamna își dezbracă ultima zvâcnire.
Rătăcite-n minte amintiri îngheață
Și îmi risipesc ultima iubire.
Prea a fost frumoasă măreția toamnei
De-am uitat, zâmbind, chiar și cum mă cheamă.
Prea m-au fermecat ochii unei doamne,
Răscolind gingaș… emoții de toamnă.
De iubiri profunde au tot scris poeții,
Încântând cu versuri inimi rătăcite
Iar inevitabil s-au depus nămeții
Și-au acoperit suflete zdrobite.
Vine iarăși iarnă cu sclipiri de basm,
Florile de gheață acoperă fereastra.,
Haide, lasă-mi toamnă cel din urmă spasm,
În răceala iernii să-mi sfârșesc năpasta.
15 noiembrie 2022 – Botoșani
Nespusele cuvinte
Final de toamnă cu inima-nghețată
Și suflet stins de mari dezamăgiri
Îndrăgostit orbește de o fată
Mă simt închis în recile trăiri.
Nimic și nimeni nu mă deslușește
De ce mai trebuie să sufăr iar
C-o inimă ce bate nebunește
La fiece fior din calendar.
Acum e altfel, față de altă dată
Acum emoția e… un castel de gheață
Și fata e nespus de minunată
Și parcă o cunosc, ehei, de-o viață.
Cuvintele sunt simple, recunosc
Trăirile sunt fulgere de vară.
Și nici nu știu de are rost
Fiorul dragostei ca prima oară?
Și vreau să scriu și vreau să mă exprim
Dar mintea-mi e blocată și pustie
Și ceața de afară e un semn
Ce-mi spune “ce a fost, n-o să mai fie!”.
Cuvintele s-au risipit…
Din viața-mi cinic de anostă
Și ard ca bățul de chibrit
Strivit sub propria-mi ripostă.
23 Noiembrie 2022 – Botoșani