La vremea acestui început de decembrie, când timpurile sunt nedrepte și crude cu ființa românească, când, mai mult ca niciodată, ,,trăiesc unii din furt, alții doar din ce-au dat,, , avem nevoie imperioasă de frumos, de balsam pentru sufletele noastre zdrobite, deprinse nefiresc a trăi în hățișurile minciunii. Și îi dau mare dreptate, nici nu aș putea altfel, doamnei Stela Cheregi care a scris sublim despre lașitatea noastră, a tuturor, în fața… luptei cu inerția. Și, din micul spațiu de viețaș, mi-am întărit convingerea că doar farmecul propriei noastre poezii ne poate salva de noi înșine. Nu e mult, dar e o amăgire frumoasă care, cu sârguincioasă insistență, ne poate salva. Și scriu aceste rânduri sub auspiciile unei toamne de basm, cu frunze ce au poposit gingaș și tandru la gemulețul celulei mele. Și, ca să parafrazez un vechi șlagăr românesc, pe frunzele trecutei toamne dormeau magnifice stele. Și Gabriela Cecilia și NonaMaria Anahera și Lidia și Stela, toate astre ale unei sensibilități fără egal pentru care poezia este o stare de spirit, o chemare, o infinită metamorfoză. Urmați-le calea dragi prieteni, de pe facebook şi iubiţi cititori ai acestui blog. Încercați-le curajul, dăruiți-vă poeziei. Încercați să vă descătușați sufletul, încercați!
Iar în urma postării acestui text pe pagina de facebook, trei dintre doamnele menţionate au răspuns.
Gabriela Cecilia Cioran (poetă din oraşul Sebeş – judeţul Alba):
Mulțumesc pentru îndemn și aprecierea a ceea ce fac. Într-adevăr poezia are un farmec aparte, te descătușează, te lasă să visezi și să transmiți prin ea și cititorilor tăi mulți, puțini… vibrația momentului, a sufletului care se regăsește în ceea ce scrii.
Frumos gândul tău așezat în prag de iarnă.
Gânduri frumoase și inspirație pe măsura sufletului neobosit de frumosul cuvântului.
NonaMaria Anahera – Maria Donan (poetă şi scriitoare din oraşul Timişoara):
Dacă “stea” am fost numită, “stea” aș vrea să rămân măcar în sufletul unui “Viețaș” care are nevoie de Lumină mai mult decât de aer! Pătrund în “celula” lui cu toată bucuria poeziei de a fi! Și… să vină peste Toamnă Iarna, ca să facă loc apoi Primăverii! Zi minunată, Om cu Sufletul-Vioară!
Stela Cheregi (poetă şi scriitoare, prietenă de pe facebook):
Întâi de toate trebuie să vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi locul pe care mi-l daţi alături de celelalte doamne ale condeiului. Cuvântul devine o formă de dezlănţuire al eului. Nu este deloc simplu să găseşti drumul spre inima cuiva, dar pentru cel care scrie, cuvântul devine vitraliu într-o fereastră opacă şi se strecoară cu artă acolo unde e nevoie de lumină, împărtăşind emoţia care vibrează în monotonia gândului ce se vrea descoperit… Mă bucur că sunt oameni care citesc dincolo de cuvinte şi gustă din bucuria dăruirii noastre…. Vă doresc o iarnă pe măsura aşteptărilor, înfrumuseţând acest întreg numit poezie…