„Dar nu mai cade ca-n trecut
În mări din tot înaltul.
Ce-ţi pasă ţie chip de lut
Dac-oi fi eu sau altul?”…
Mihai Eminescu – Luceafărul
Adio frumoaso…
Adio poezie, te las în visare
Cu vârfuri de munte, cu ţărmuri de mare.
Te las, mi-a ajuns de vorbele-ţi reci
Rostite în van, pe-ascunse poteci,
În miezuri de noapte, cu luni înstelate,
Pe-alei rătăcite, cu vrăji parfumate.
Sătul sunt de tine, de vorbele-ţi dulci
Ce doar amăgire în suflet aduci.
Crezut-am în tine şi în slova ta
Credeam că poţi fi pentru mine ceva.
Cât te-am iubit frumoaso, nu pot ca să neg
Te-am adorat poezie, simplu şi întreg.
Dar vai, nu au fost decât amăgiri
Pierdute în mine, cumplite trăiri…
Ia-ţi vraja şi pleacă, să nu te mai văd,
Să nu-ţi mai simt izul, plin de prăpăd.
Să nu-mi mai şopteşti în urechi vorbe dulci,
Ia-ţi versul şi cată undeva să-l arunci.
În suflete goale ce vor amăgiri,
Ce doar în minciună găsesc… vii trăiri.
Hai pleacă poezie, goneşte, te du!
În inima mea nu sunt eu, nu eşti tu.
11 decembrie 2022 – Botoşani
Chemare de vioară…
Mi-e dor de un preludiu foarte lung,
Cu un arcuș ce mângâie-o vioară.
Ce mult aș vrea să simt, să reascult
Iubiri în rapsodii, ca prima oară.
Să pipăi strunele magicei viori,
Să o conduc spre clipa cea supremă.
Prin mine să danseze dulci fiori
Pierduți în tine…, ca într-o poemă.
Iar sânii tăi!… timid le-aud chemarea
Și deslușesc din farmecul carnal
Un nou acord…, ce dulce e visarea
În lumea noastră strălucind a bal!
Și îmbătat continui acordarea
A strunelor gingașe de vioară
Ce cântă, cântă-n fiecare seară
Despre dorința mea, ca prima oară.
9 decembrie 2022 – Botoșani
Teama de frig
Cu inima-nghețată te-aștept frumoasă doamnă
Să vii și să mă prinzi ușor de mână
Ca să mă scoți din nemiloasa iarnă
Ce-a potopit tot sufletul din mine.
Te-aștept ca să mă duci în zări, departe,
Sărutul tău să îmi alunge frigul
Și să te simt în mine pe-ndelete.
Hai vino, că mi se termină timpul!
Și vai, răceala iernii mă doboară.
Și doamnă dragă ești așa departe!
Și-atâta vreme mai e pân’ la vară.
Și nici n-am apucat a te cunoaște…
8 decembrie 2022 – Botoșani
Visând la fostele decembrii…
Cândva a fost toată a noastră,
A omului cu sufletul mare.
Atunci când bătea la fereastră
Frumoasă şi mult zâmbitoare.
Şi toţi aşteptam ca să vină,
Copiii o doreau cel mai tare,
Decembrie – lună divină
Cu moşi ce-ndemnau la visare.
Şi primul bătea dinspre uşă
Stârnind în copii vâlvătaie,
Cu teamă cătând în ghetuţe
Cadoul de Moş Nicolae.
Şi case sclipeau în lumină
Şi-afară, un basm cu ninsoare.
Şi focul din vatra senină
Tablou hibernal, sărbătoare!
Apoi pregăteau zurgălăii
Copiii, adevărul vi-l spun.
Erau bucuria cea mare
Cu-al lor visător Moş Crăciun.
Crăciunul intra blând în casă,
Colinde cântate la uşi
Vesteau o prea glorioasă
Venire spre noi, cu Iisus.
Dar timpul se scurge năvalnic,
Nimic nu mai e cum a fost
Şi totul e zbucium şi strigăt
Şi noi, irosiţi fără rost.
Povara trăirii ne-apasă,
Colinda se-aude mai rar
Şi tot mai pustiu e în casă
Fără decembrie, în calendar…
4 decembrie 2022 – Botoşani