Povață hibernală

Iubiți-vă sub dansul fulgilor de iarnă,

La vremea care s-a ivit în calendar,

Lăsați în suflet doruri să se-aștearnă,

Reînvățați să fiți iubirii dar.

Nu-ngenuncheați în fața vremii triste

Și nu cedați când timpurile-s reci.

Și nu mai strângeți lacrimi în batiste,

Rătăcitori pe albele poteci.

Nu-s demoni negri suflete să-nfrângă

Și nici dureri iubiri să anuleze

Păziți-vă o inimă nătângă

Și nu o chinuiți, ca să cedeze.

Da, știu, e grea și chiar cumplită viața

Iar încercări au fost și vor mai fi.

Și iarna e frumoasă dimineața,

De par-am fi, acum, din nou copii.

Lăsați steluțele de nea să vă-mpresoare

Nu le striviți plângând la dansul lor.

Iubirea e trăire care doare,

Într-o poveste nesfârșită…, în iarna tuturor.

9 ianuarie 2024

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *