Neliniștea tăcerii tale mă frământă
Și gânduri reci se tot ciocnesc în cap,
Când nu mai știu acum ce ți se-ntâmplă,
Pe unde ești, în ce oraș sau sat?
Prin care iarnă-ți porți acuma mersul,
Sub care fulgi îngheți tremurător
Și unde se termină universul
Cel străjuit de țurțuri și răceala lor?
Nu ai mai dat măcar un semn de viață,
Nici un cuvânt, nimic nu mi-ai mai scris.
Penița ta s-a transformat în gheață,
Un pol imens cu sensul interzis.
Și tot privesc, sperând în depărtare,
Spre albe-ntunecimi pierdute-n nopți,
Prin valuri nesfârșite de ninsoare
Te-aștept să te întorci, da, știu că poți.
Nu-i iarna genul tău de nemurire,
Nu e zăpada haină să o porți.
Întoarce-te din drum, te-aștept iubire,
În strălucirea gerului din nopți.
11 ianuarie 2024