La poarta toamnei care o să vie,
Din vara care poartă chipul tău,
Aștept cărarea către veșnicie,
Când anii mă apasă tot mai greu.
Și nesfârșit îmi pare jocul toamnei,
Un deja vu păstrând același caz,
Doar albul e mai mult în părul doamnei
Și-o nouă lacrimă va curge pe obraz.
Fierbinte ne-a fost aerul de vară,
Canicula ne-a toropit de tot,
Îmbătrânim frumos, e prima oară!
Când ni se-ntâmplă marele complot.
Zâmbim… și nimeni n-are nici o vină,
Așa-i firescul vieții, trecător,
Ce mult aș vrea ca să te țin de mână,
Și-n palma ta s-aștern eternul dor.
Miroase-a toamnă, miroase a uitare,
Când amintirile rămân doar în poezii.
Nesuferită, crudă depărtare,
Iubirea mea, mai vii, o să revii?