Mi-e greu prin nesfârșite mărunțișuri, Împrăștiate peste tot în viață, Să deslușesc o taină de suișuri Cu fericiri în orice dimineață. Mi-e greu acum, mai greu ca niciodată, Să fiu platonic, prin iubiri deșarte, C-o inimă mereu neastâmpărată Care tot bate, inconștientă bate. Mi-e greu să-i stăpânesc cadența Nemărginirii pure, Continuă lectura

Nu îmi mai spui nimic de-atâta vreme Cuvintele ți s-au pierdut prin vânturi În toamna asta tăcerile-s eterne Și apăsare s-a lăsat pe gânduri. Tu ce mai faci pe drumurile sorții, Ești bine și lipsită de necazuri? Când toamna ca o primăvară a morții Ne schimbă iar, ca niște vechi Continuă lectura

E vremea erorilor ce nu se mai termină, În anii cei mai triști de pe pământ Iar noi, cei mici, fără vreun fel de vină Pășim striviți de ploaie și de vânt. Eu însumi simt trăiri și revelații, Privesc în urmă trist și gânditor Ca un soldat lipsit de decorații Continuă lectura

Singur, fără nici o țintă, rătăcit prin gânduri Scufundat în toamnă, printre frunze rânduri Gândeam într-aiurea, nici nu știu la ce, Doar priveam cum cad, triste, frunzele. Și deodată, stând pe o bancă udă, La bine în brațe cade o zăludă. O frunză gălbuie, în frumos balans, Drept pe pieptul Continuă lectura

Din nordul meu moldav, din zbucium de poet, Din vara ce a închis și cea din urmă ușă Aș vrea să vin spre tine și tandru și încet Să-ți mângâi chipul tău, sclipire de păpușă. Prin toamna aurie care din nou valsează Vreau să te prind în brațe, în dulce Continuă lectura

În calendarul zilelor cuminți, Ce filele-și continuă  foșnirea, După a verii zile prea fierbinți O nouă toamnă și-a semnat menirea. Același ruginiu reconsacrat, Prin ochii noștri curge desfătarea Privind autumnal și temperat, Cum roșii sunt și zorii și-nserarea. Ciudat dar și firesc cumplit calvar De vârste ce mereu înaintează Și Continuă lectura