Șoaptă de toamnă
Ce toamnă prezentă acuma în mine
Îmi mângâie blând tulburate trăiri,
În ore când gândul tot zboară spre tine
Visând pofticios la nebune iubiri.
Ce soare tomnatic învie decorul
Cu frunze dansând nesfârșit prin copaci
Ce dor mi-e de tine, fierbinte mi-e dorul
Iar tu?, ești departe și taci, doar îmi taci.
Păduri colorate se scaldă în soare
Peneluri de toamnă mereu chicotesc
Și galbene frunze, arămiu dau culoare
Ce doar în tablouri de basme doinesc.
Iar vântu-mi șoptește că ești tot frumoasă
Că tot strălucești în fiece ceas
Iar eu ce să cred?, o șoapta duioasă
Purtată de vânt…, atât mi-a rămas.
Și-aștept resemnat altă zi ca să vină
Sperând să te văd, tânjind printre flamuri,
Frumoasă și dulce, pierdută regină,
Din toamna cu vântul ce tulbură ramuri.