Urâţenii hibernale la vreme de corona virus

E duminică 13 decembrie a anului 2020, e frig şi mohorât şi, fără zapadă, totul pare învăluit în cenuşiu şi lehamite. Apăsat de greutatea pandemiei înfiorătoare, cu zilnice infectări şi decese, nici nu am senzaţia că vin sărbătorile de iarnă, că „vin colindătorii, cum veneau odată…” Limita suportabilităţii a ajuns undeva, nicăieri, iar un imbecil sentiment de groază mă furnică prin tot corpul. Şi, potrivit gazetelor on-line, nici concitadinii mei nu par a se simţi altfel decât mine. Pentru că fiorul neputinţei şi lipsa unei certitudini de vieţuire decentă în viitor sunt două stări actuale apăsătoare. Şi plouă mărunt cu o burniţă rece şi nesfârşită în sufletele unor oameni aproape condamnaţi la disperare. Nimic nu mai încântă, de doi bani măcar speranţă, nimeni nu mai reacţionează în nici un fel. Noii aleşi, de pe urma ultimelor alegeri parlamentare, par a sta ascunşi în acelaşi anonimat care i-a consacrat, în aşteptarea trecerii pe bani mulţi a  mandatului de patru ani. Nişte cetăţeni ameninţă conducerea Primăriei cu datul în judecată pentru că strada lor periferică arată ca-n secolul 19, ca multe alte străzi de la marginea urbei. Iar în curtea marelui spital, la vreme de cumplit Corona virus!, Unitatea mobilă de terapie intensivă a devenit brusc nefuncţională din cauza unor infiltraţii de apă în tavanul nenorocitei unităţi. Şi cum se mai călcau în picioare şi declaraţii liberalii şi social democraţii când au adus imensa hardughie la Botoşani. Acum e linişte şi neputinţă totală, atunci era campanie electorală… Nici fotbalul botoşănean nu mai reuşeşte să scoată o minimă bucurie de pe ecranele televizoarelor pentru că de vreo două etape ni se oferă egaluri, adică nimic la nimic. Şi ne consolăm, că e mai bine decât înfrângeri. Prin Europa au văzut toţi conaţionalii mei că s-a deschis sezonul de vânătoare de români. Întâi sub motivul de culoare neagră, fir-ar mama ei de lingvistică!, profitând de naivitatea a doi arbitri români, după care a urmat o execuţie în direct, cu pistolul la tâmplă, exemplificat de meciul de fotbal Young Boys Berna – CFR Cluj 2-1. Băi franţujilor, cum e chestiunea aia cu zgomotoasa francofonie? Numai vorbesc de ciocolatiul apărat de musulmani… „Şi afară plouă, plouă/ Şi-i trecut de ora nouă”, cum romantic spune un şlagăr de pe vremea tinereţii părinţilor mei. Pentru că eu am îmbătrânit absurd şi la netimp…