Observatorul de seară (1)
Ușor, ca o boare de primăvară, s-au stins ecourile prilejuite de nașterea marelui Poet al neamului românesc. Revenirea la postări banale, unele de-a dreptul stupide, ridică la cel mai înalt nivel valoarea eminesciană a mesajului din Scrisoarea I. Citiți-o sau recitiți-o, mă rog, de la caz la caz, și îmi veți da dreptate, poate cei mai mulți. Pentru că, nu-i așa?, e mai important să vă afișați fizionomiile când nu puteți produce ceva original, ieșit direct din tărtăcuța domniilor voastre. Și atunci, pac pac, puneți o mâță, un câine, o postare care nu interesează pe nimeni. Dar, după dulcea vorbă românească. ,,dacă nu curge, pică,, , poate căpătați o inimioară, o mână albastră, orice, dar băgare de seamă să fie!
2024 e an electoral, deci vor fi puhoaie de zoaie și mizerii umane din care vor răsări, ca ciupercile după ploaie, promisiuni mincinoase de cea mai joasă speță. În cei 30 de ani de presă scrisă am avut timp berechet să mă conving de ,,onoarea,, politicianului român. Care după fiecare râgâitură, pardon, discurs politic, trebuie să se șteargă la gură. Musai cu hârtie igienică! (16 ianuarie 2024)
Observatorul de dimineață (2)
Domnilor care strecurați ,,nevinovat,, printre postări figuri de politicieni. Mare grijă să aveți pentru că, eu cel puțin, voi rade fără milă aceste postări. Animat de credința că poezia și literatura de calitate sunt veșnice. Iar politica și ai săi profitori sunt trecători și nu lasă în urmă decât duhoare. Foarte urât mirositoare! Și, lucrul cel mai grav, în 2024 consider că preferințele de vot ale românilor sunt reduse la zero. Pe mine singurele alegeri care mă interesează cu adevărat sunt cele locale, adică cele pentru alegerea primarului și consiliului local. Pentru că sunt interesat să am un oraș frumos. Restul alegerilor sunt la mâna lojelor perfide europene. Părerea mea.(17 ianuarie 2024)
Observatorul de seară (3)
Jurnalismul din viața lui Mihai Eminescu este un capitol mai puțin cunoscut, anii săi de glorie, care i-au adus și sfârșitul, fiind în perioada 1877-1883 la ziarul Timpul, publicație susținută de Partidul Conservator. Structural, Eminescu era lipsit de orice pregătire formală în calitate de jurnalist, însă modul în care el concepea şi redacta materialele era mai degrabă inspirat din curentele filosofice ale epocii, în special cel creat de Arthur Schopenhauer. Deşi găsea sistemul acestuia „prea puţin elaborat“, Eminescu era atras de combinaţia de filosofia dreptului, a statutului şi a istoriei, prezentă în opera germanului. Majoritatea timpului alocat activităţii jurnalistice a fost folosit de Eminescu pentru completarea personală a sistemului schopenhauerian, pentru a găsi soluţia la problema considerată ca fiind cea mai adâncă, la respectivul moment istoric:celebra dilemă, teoretizată de Titu Maiorescu, a „formelor fără fond“.
„Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România şi dintr-o parte şi dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata şi deplina înţelegere a instituţiilor noastre de azi ne trebuie o generaţiune ce-avem de-a o creşte de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni. Nu caut adepţi la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ţine ca la el însuşi.“
Aşa îşi rezuma crezul jurnalistic Mihai Eminescu, şi, chiar şi din această frază, putem trage prima concluzie asupra viziunii pe care poetul o avea asupra gazetăriei:nu muncă informativă, ci activitate de formator de opinie. Iar din poziția de ,,formator de opinie,, voi încerca în viitor să susțin, scurt dar vioi, rubricile Observatorului. Și seara și dimineața. (18 ianuarie 2024)
Observatorul de dimineață (4)
La mijloc de iarnă calendaristică, într-o țărișoară unde președintele neamț pare de negăsit, lucrurile nu merg bine deloc. În debutul unui an ce se vrea mai bun ca cel trecut, românii sunt tot mai cocoșați de povara prețurilor nesimțite, pur și simplu scăpate de sub control, și de cățărarea imbecilă a unor iluștri anonimi peste umerii și sufletele deja împovărate de greutățile fără sfârșit ale traiului cotidian.
În acest tablou sinistru, televiziunile centrale bat câmpii prin vocea unor analiști de duzină care grăiesc de toate, numai de soluții nu. Drept pentru care. prezentul an se anunță un macabru ,,D’ale carnavalului,, în care vom râde cinic de noi, niște pitici dezorientați și rătăciți într-o falsă democrație. Așadar am intrat într-un an electoral când din nou va trebui să alegem răul cel mai mic ca să nu ne scufundăm, ca ,,mândră nație,, , prea repede în mlaștina pusă la dispoziție de mai marii Europei. Înghețată sub zicerea cantemiriană, ,,un cui din vârful papucului celor trei imperii,, , România a devenit o târfă neînsemnată, nici măcar de lux!, jucată la ruleta ascunselor puteri, a lojelor secrete, care dictează mersul politicii corecte…(19 ianuarie 2024)
Observatorul de seară (5)
Încet, încet, ca orice noutate, Observatorul începe să prindă rădăcini pe pagina mea de facebook. Când am dat start acestei inițiative m-am gândit că vor fi unii care vor și altceva în afară de limbi și pupincurisme deșănțate prin care să arate doar ce tari sunt ei, liliputanii, la umbră de verde ferigă… Deocamdată doar câțiva prieteni au citit primele rubrici, dar eu nu mă grăbesc și continui încercarea de a oferi și altceva în afară de animăluțe și poze personale. De parcă în fiecare zi ar fi…schimbarea la față.
În rubrica de azi voi prezenta ceva ce pare de neînchipuit la început de an electoral. Ca motto voi scrie o vorbă scurtă și simplă a bătrânului meu tată, zicere pe care și el a șterpelit-o de la alții: ,,Băă, dacă ești prost, stai acasă!,,
Ca și cum nu ar fi fost suficientă căderea liberă în care se află de ceva vreme în fața electoratului, liberalii botoșăneni au ținut musai…să-și dea cu stângul în dreptul. Puternic și apăsat. Drept pentru care, într-o ședință fulger, organizația județeană, mânată de un anume Costel Șoptică, a decapitat organizația municipală, prin demiterea de la conducere a președintelui Cristian Achiței și a vicepreședintelui Cătălin Flutur. Trebuie să precizez că organizația județeană este formată en gross din vechii gălbejiți, pe când în cea municipală erau mai mulți foști portocalii din fostul pedeleu băsescian. Pentru că tot se apropie împlinirea a 165 de ani de la Unirea Principatelor Române, pot sugera că gestul galbenilor contra portocaliilor a fost făcut… ,,uniți în cuget și-n simțiri,,. Mai pe româneasca vremurilor actuale, ,,Ce-și face omul cu mâna lui, se cheamă lucrul manual,,.(va urma- 19 ianuarie 2024)
Observatorul de dimineață (6)
În debutul continuării textului de aseară musai trebuie să fac anumite precizări: Costel Șoptică este deputat, de profesie profesor de fizică care, bag samă, nu și-a însușit pe deplin Principiul 3 al mecanicii newtoniene, al acțiunii și reacțiunii. Așa că dacă gașca lui galbenă a inițiat acum acțiunea de a risipi organizația municipală liberală botoșăneană, reacțiunea va veni la alegeri când gălbejiții nu vor avea ce voturi să numere…; Cristian Achiței este senator, de profesie inginer de drumuri și poduri și este singurul om care, de la conducerea Consiliului Județean Botoșani, s-a priceput să realizeze proiecte viabile pentru reabilitarea infrastructurii rutiere a județului în ultimii 35 de ani; Cătălin Flutur este de profesie inginer și fost primar de Botoșani în vreo trei mandate, perioade în care s-au realizat singurele lucruri majore în municipiul reședință de județ. Realizări în dreptul lui Costel Șoptică? Absolut niciuna decât că și-a atras simpatia pesedeului, social democrații exultând de fiecare dată la eșecurile sale social politice.
Revenind la gestul incalificabil, din punct de vedere politic, de a-ți decima propriul partid, cred că liberalii și-au săpat singuri groapa pentru alegerile din acest an. Gata, s-a terminat..amara cafea liberală de dimineață. (20 ianuarie 2024)