Te-am așteptat, te-au așteptat cu toții Să vii în straie albe să ne bucuri, Părinții și bunicii și nepoții Doreau să-nghețe veseli iar sub ciucuri. După o toamnă lungă și frumoasă Venirea ta suna a încântare, Dar ai uitat să te gătești mireasă În albul tău, suprema desfătare. Ce s-a-ntâmplat Continuă lectura
Cetățeanul Gabriel
La Botoșani, pot cu sos…, dar nu se poate!
Așa cum am precizat în urmă cu vreo două săptămâni, pentru prima dată după lovitura de stat din decembrie 1989 nu am participat la alegeri. Pentru că pur și simplu mi s-a acrit! Și am stat cumincior deoparte să văd ce se întâmplă. Fără comentarii, fără postări inutile, nici pro Continuă lectura
Iluzii idioate
La vremea când e noapte peste toți, În iarna tristă fără de zăpadă, Părem un târg imens de idioți Ce așteptăm ceva de sus să cadă. Și nici nu știm încotro s-apucăm La ceasul cumpenelor foarte grave Și între noi gâlceavă căutăm Manipulați de creiere bolnave. E tot mai dificil Continuă lectura
Rugăciune
Deja e seară și apune ziua A sărbătorii noastre naționale 1 Decembrie ne-a fost mândria Acoperind atâtea vorbe goale. Chiar azi, precum o condamnare, Ne-au programat să îi votăm Să nu ne fie bucuria mare Spre secții ne-au împins să ne-nșirăm. Privim speriați la știrile sinistre Și așteptăm ceva cu Continuă lectura
Absent de la…,,explozia mămăligii,,
Nici acum, la vreo 30 de ore de la anunțarea rezultatelor oficiale ale primului tur pentru alegerile prezidențiale 2024, nu îmi vine să cred că, în premieră absolută, mi-am irosit calitatea de alegător. Pentru prima dată, după lovitura de stat din decembrie 1989, că ,,revoluție nu am s-o numesc niciodată!, Continuă lectura
Gânduri…
La vremea zilelor din ce în ce mai scurte, Când iarna dinspre toamnă se-ngână într-un joc, Mă tot gândesc la toate, la slovele-mi tăcute, La clipe ce mi-au fost… noroc și nenoroc. Cuvinte mi-au fost dragi și-mi sunt și-acuma Iar cât m-am priceput, am împletit poezii, Și muze m-au iubit Continuă lectura
Tristă ironie…
În prag de dimineață, profund autumnală, Când ochii somnoroși mi s-au deschis Privirea s-a oprit pe geam, la o răscoală, A norilor întunecați de gri închis., Și am rămas secunde dus pe gânduri Adânc intrate, rătăcite-n nori, Întrebătoare prin cocorii singuri, Întârziați, acum rătăcitori. Prin toamna lungă cât o veșnicie Continuă lectura
Noapte de noiembrie
Stau singur în noiembrie și-i frig Într-o pădure veche, seculară Și cetini verzi de brad și de molid Se-agită nesfârșit și mă-nfioară. Printre copaci disting speriat și trist Luciri multicolore foarte multe, Un șarpe cu sclipiri de ametist Alunecă prin pietrele de munte. Îmi pare un pârâu cu glas zglobiu Continuă lectura
Vals
Covor de toamnă îmi alintă mersul Pe nesfârșitele alei dintr-un oraș Și calc stingher pe urme de alți pași Să nu îi tulbur toamnei universul. Octombrie mă sărută de bun rămas Cu raze blânde, vii, strălucitoare, Ce dulce ești acuma, dragă soare Și ce final de toamnă ai în glas! Continuă lectura
O seară “de poveste” cu Gabriel Balașa
Ziaristul și omul de cultură Gabriel Balașa, împătimit cititor și apărător a tot ce are amprenta românismului, scrie din nou despre “copiii” mei; de data aceasta despre volumul de versuri: “Cântec de Lebădă”. (profesor Maria DONAN-Timișoara) “Un cântec de lebădă ce moare la margine de gând…” Drumul prin universul nesfârșit Continuă lectura