Cetățeanul Gabriel

În arome de toamnă fără sfârșit Și pline de mult iluzoriu, Noianuri de frunze cu glasul foșnit Pornesc spre adânc purgatoriu. E drumul firesc, cu iz anual, Ofranda naturii înverzite. Un alt sacrificiu, firesc și banal, Pe-altare prin ani rătăcite. Și noi le privim pe toate cum trec, Prin viața Continuă lectura

Azi am scos capul din nesfârșitele frunze ce au acoperit și trupul și inima unui copac uitat într-o toamnă, lungă și nespus de frumoasă. Acum, la vreme de noiembrie, soarele și azurul cerului m-au copleșit de frumusețe și noblețe nemaivăzută, cum oamenii nu au avut și nu vor avea niciodată, Continuă lectura

Culori de toamnă nesfârșite tot răzbat Prin densități de viață zbuciumate Într-un amestec arămiu ciudat Dintr-un tablou purtat cu greu în spate. Și nici nu știu pe unde să-l așez Să îl privesc și să pot a-mi răspunde Și contemplându-l tot să meditez La străfunzimea de culori profunde. Dar mi-e Continuă lectura

Încă vă mai privesc cu admirație Rezistând eroic pe-ale pomilor crengi Zbătându-vă prin vânturi, pline de grație, Voi frunze de toamnă, încă vii și verzi. Cu greu părăsiți toamna multicoloră Ce taine, ce vise, în voi mai păstrați?, Întârziind plecarea și ultima oră Și galbena moarte o tot amânați! Încă Continuă lectura

Pe-asfaltul rece, plin de frunze ude Se aude tropăit surd de bocanci, Iar oameni triști dintr-o banală urbe Privesc pierduți la niște saltimbanci, O mână de soldați aduși cu sila, La ordinul cazon dictat de comandanți Privindu-i cum pășesc te-apucă mila, Când vor să pară duri și eleganți. Să mai Continuă lectura

Am scris că tot aștept mereu în gară, Nu mai contează la care peron, Și nici nu sper ca trenul să apară, E doar un gând poetic, monoton. Doar visător mereu, la fel ca prințul, Am așteptat oriunde și oricând, Un alt mistreț cu colții ca argintul Un vis, ce Continuă lectura

E tot mai greu și parcă peste poate Să ducem ani mai mulți, cărați în spate, Când oasele ne sunt tot mai plăpânde Iar mâinile cu greu par a se-ntinde. Iar vechea, tinereasca relaxare La stânga dreapta, o ce desfătare! E toamnă acum și o simțim cu jale Prin pași Continuă lectura

Îmi pare rău că tot mai des greșesc Și mi-am pierdut în patru zări răbdarea. Îmi pare rău și vă mărturisesc, Am obosit și nu-mi mai simt chemarea. M-am tot plimbat prin blânde amăgiri Printre poezii superbe și duioase Printre a voastre dulci și vii trăiri Ba vesele, ba triste, Continuă lectura

Rebelă, îmbufnată și sublimă Continui să îți porți năvalnic trena. Înfășurată-n straie de regină Îți etalezi regește diadema. Tu cea mai năzuroasă dintre toate, Când blândă, când nervoasă peste fire, Îți porți culori în rochii asortate Și ești mereu o veșnică sclipire. Iar sceptrul tău aducător de iarnă Îți poartă Continuă lectura

Poporul meu pierdut la un pariu În lunga noapte a retălmăcirii, Miroși a mort deși ești încă viu Pe crucea nemiloas-a răstignirii. Din trupul tău se-nfruptă azi hulpav Păsări de pradă, veșnic nesătule Și-ți ciugulesc necontenit, bolnav, Ce-a mai rămas din ultimele zile. Ai fost cândva un mândru luptător, De Continuă lectura