Încă te mai aştept cu-nfrigurare,
În lunga noapte cu lumini difuze,
Privind printre sclipiri de lumânare
Ce-mprăştie misterios trăiri confuze.
Tablou nocturn, cum altul parcă nu e
Aşteaptă ca s-apari de ori şi unde
Din dor de lumânare ce se suie
Şi-apoi în suflet tainic se ascunde.
Mireasma unor flori puse-ntr-o vază
Sporesc momentul unei regăsiri,
În care luna pare că veghează
Secunda noastră, a marilor iubiri.
Şi din cristalul unor vechi pahare,
Cu grijă aşezate pe o masă,
Lumina blând-a lumânării
Se-mprăştie misterios prin casă.
Şi în bătaia razelor de lună,
Prea blânde răsfirate prin odaie,
Apari şi tu, frumoasă zână bună
Înfăşurându-mă ca o văpaie.
Ce simţământ ciudat, ce tresărire,
Simt cum în corp mi se-nfiripă
Parfumul tău e doar iubire
Suavă zbatere de-aripă.
Mă-mbrăţişezi cu alinare
Şi îmi şopteşti cu glas domol
„Iubite, suflă-n lumânare
Şi vino apoi în patul gol…”
26 mai 2023 – Botoşani