“Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici… “.
Am primit ca moştenire aste vorbe înţelepte
Din speranţa unui geniu, mintea să se mai deştepte.
Dar nimic, când tristă viaţa îşi urmează cursul ei
Iară noi stăm toţi în umbră, mai perfizi şi tot mai răi.
Chiar şi azi, în vremea noastră plină de vulgaritate,
Timpurile nu se schimbă, “Toate-se vechi şi nouă toate“.
Ne urâm, ne spunem vorbe, grele, pline de ocară
Nu ne mai interesează să păstrăm această ţară.
Şi-am ajuns doar de blesteme şi ne râd în faţă unii
Că ne-am prăbuşit cu toţii în „comedia minciunii”.
Ce strămoşi, ce vremi trecute, pline de înţelepciune?
Nici la şcoală, în „Istorii”, nu mai vezi celebre nume,
Care-au fost sacrificate pentru mândre idealuri
Pe nimeni nu mai frământă… fostul scump şi drag tezaur.
Iară ca o ironie ce le-acoperă pe toate,
Un ghiduş cu multă scârbă faţă de românitate,
A spus strâmb, fără de minte, pentru proşti ca să îl creadă
Că tu nu mai eşti poete decât zgomot şi pomadă…
Altul trebuie să fie, acum în mileniul trei,
Brandul nostru de poezie, nu un vechi parfum de tei…
Iartă-i dragă Eminescu, iartă spurcatele guri
Ce îndrugă fără cuget note fără de măsuri.
Totul e deşertăciune şi relicve de tarabă
Scufundaţi în golăciune, cu o minte tot mai slabă.
Şi privim tâmpiţi şi acri la poemele-ţi postume
Fără a putea pricepe „ce e rău şi ce e bine…”
Cine stă să înţeleagă despre versul tău regal
C-o talangă rătăcită anunţând „Sara pe deal”?
Mai degrabă noaptea minţii, neagră şi întunecată
Ce ne-nghite şi ne-nghite ca o fiară blestemată.
Alte vremuri se anunţă, cu un alt parfum de tei,
„Alţi actori, aceaşi mască”, „de smintiţi şi de mişei…”
1 mai 2023 – Botoşani