Cetățeanul Gabriel

Observatorul de seară (1) Ușor, ca o boare de primăvară, s-au stins ecourile prilejuite de nașterea marelui Poet al neamului românesc. Revenirea la postări banale, unele de-a dreptul stupide, ridică la cel mai înalt nivel valoarea eminesciană a mesajului din Scrisoarea I. Citiți-o sau recitiți-o, mă rog, de la caz Continuă lectura

,,E ușor a scrie versuri, Când nimic nu ai a spune, Înșirând cuvinte goale Ce din coadă au să sune.,, Un mesaj pe care-n urmă cu un secol și ceva Eminescu îl lăsase pentru cei ce vor urma. Și vor vrea ca strălucire să mai dea limbii române Prin poezia Continuă lectura

Neliniștea tăcerii tale mă frământă Și gânduri reci se tot ciocnesc în cap, Când nu mai știu acum ce ți se-ntâmplă, Pe unde ești, în ce oraș sau sat? Prin care iarnă-ți porți acuma mersul, Sub care fulgi îngheți tremurător Și unde se termină universul Cel străjuit de țurțuri și Continuă lectura

Iubiți-vă sub dansul fulgilor de iarnă, La vremea care s-a ivit în calendar, Lăsați în suflet doruri să se-aștearnă, Reînvățați să fiți iubirii dar. Nu-ngenuncheați în fața vremii triste Și nu cedați când timpurile-s reci. Și nu mai strângeți lacrimi în batiste, Rătăcitori pe albele poteci. Nu-s demoni negri suflete Continuă lectura

Condeiul alunecă greoi pe foaia de hârtie, Îmi chinui mintea să rămână trează Și rătăcesc în noaptea albă și pustie Prins între ape, la ceas de Bobotează. Mi-e tot mai greu, simt umbre lângă mine, Vedenii mă-mpresoară la tot pasul Confuzii grele par să mă termine Urechile îmi țiuie, tic Continuă lectura

În preajma unui nou sfârșit de an, Și să dea Sfântul să fie cât mai multe, Vă scriu la toți prietenii ce-i am Și care timp mai au să mă asculte. La vremea ceasului de adunare A unui nou bilanț inevitabil Vă-mbrățișez pe fiecare Și vă urez un an mai Continuă lectura

,,O ce veste minunată!…,, De două mii de ani tot colindăm În seara de ajun, din poartă-n poartă, Despre copilul minunat din Betleem. Două milenii de speranțe-aprinse Cu vise, cum altele n-au fost și nu-s Despre păstrarea unei nașteri sfinte A unui prunc ce-a fost numit Iisus. Erau și-atunci și Continuă lectura

E doar un spectacol jucat pe o scenă, În care confuzii se năruie-n mine, Un om încărcat de teamă și jenă În fața splendorii ivite din tine. Miracol îmi pari, sau pură-ntâmplare Venită din neguri de timp răvășite Ciudată și caldă, blândă mirare Mă-ncearcă în viață, din vremuri strivite. Demult Continuă lectura

Te-am așteptat, te-au așteptat cu toții Să vii în straie albe să ne bucuri, Părinții și bunicii și nepoții Doreau să-nghețe veseli iar sub ciucuri. După o toamnă lungă și frumoasă Venirea ta suna a încântare, Dar ai uitat să te gătești mireasă În albul tău, suprema desfătare. Ce s-a-ntâmplat Continuă lectura

Mă simt străin cu gânduri ce m-apasă, Cu rătăciri ca într-un lung convoi, Cu pași greoi și depărtați de casă, Purtând povară tristă, cu nevoi. Din când în când mai uit și cum mă cheamă Cine am fost și cine sunt acum Trăind o nesfârșită panoramă O ironie pe al Continuă lectura