Simptom de toamnă Cu-adânc respect și gravă suferință, Din trupul meu vă rog acum ceva, Hai doamnă doctor dați-mi trebuință A vreunui leac, să pot din nou umbla. S-a prăbușit iar toamna peste mine Și frunze galbene mă potopesc, Iar starea mea nu prea mai e de bine, E iar Continuă lectura
Articole
Limba mea română
Azi e ziua ta, hai ţine-mă de mână Să nu mă pierd în jungla de cuvinte, Iubită doamnă, Limba mea română, Ţi-am dat contururi printre jurăminte. Ţi-am declarat iubire pe vecie, Ţi-am depărtat un agramat nemernic Şi cât de dragă poţi să-mi fii tu mie, Când te sărut, mă simt Continuă lectura
Frunza din părul tău
Din universul tău, fermecător şi dulce, Te-ai aşezat peste decorul meu de toamnă Şi stai tăcută parc-ntr-o răscruce Pe banca din tablou, frumoasă doamnă. Mai cade câte-o frunză în tăcere, O prinzi şi o săruţi cu stinse simţuri Ceva nedesluşit, iubire şi durere, Aşa cum simt acei ce umblă singuri. Continuă lectura
Miros de toamnă
Printre raze de soare, puternic arzătoare, La un final de august boem, puţin stingher, Miroase a toamnă blândă, a frunze căzătoare, Într-un tablou de urbe, la mine-n cartier. E încă toropeală şi soarele apasă, Concitadinii mei se trag la umbră toţi, Cât încă mai există şi încă mai e deasă Continuă lectura
Din nou, iartă-ne Eminescu
Într-o vară mult prea caldă pentru suflete gingaşe, Când în arşiţa de august implorăm ca să ne lase Spectrul crunt al deznădejdii ce cumplit şi-arată colţii Şi suntem la întâmplare plutitori pe apa sorţii. Noi cei mici şi fără vlagă, dar mereu prea răi de gură, Iubitori de mărunţişuri şi Continuă lectura
Leoaica
În raze fierbinţi ale soarelui de vară Îşi odihnea trupul, sus pe o stâncă, Privind spre locuri comune din savană Dorind să uite griji şi tot ce o frământă. Trecuse anii peste ea, dar mai păstra Agilitatea tinerei feline, Pe când superbul corp îşi alerga Vânatul printre fiare şi destine. Continuă lectura
Înşelat de mine însumi
Alerg, alerg mereu în cea din urmă cursă Şi tot mai greu îmi port povara de ştachetă Şi tot mai stinsă-mi pare lumina de la ursă A existenţei mele ce curge pe planetă. E Ursa mare, mică?, superbe constelaţii A unei vechi trăiri scăldată-n ape pure Mereu înălţătoare, mereu în Continuă lectura
Crez în nume propriu
În realitatea crudă, banală şi prea tristă, Printre gheţarii minţii supuşi la crunt dezgheţ, Privesc pierdut la lacrimi pierdute-ntr-o batistă În care a rămas doar sarea, amară de poet. Iluzii şi visarea mă poartă într-aiurea Prin oaze rătăcite, ascunse în deşert. Şi cercetez intens tot căutând pădurea, Răcoarea realităţii ascunsă-n Continuă lectura
Cu îngrijorare şi respect…
Din banca mea, în care stau cu grijă, Vă scriu aceste rânduri cu respect La toţi acei ce vă încearc-o schijă Şi care-aţi vrea să vă numiţi „poet”. Vă înţeleg că-i mare bucurie Să pui trăiri de-a valma-ntr-un caiet Să crezi că scrisul tău este poezie Dar fiţi mai rezonabili, Continuă lectura
Din grijă de turmă…
Şi gata, punct, deja sunt prea sătul De vorbe şi de teorii confuze. Chiar e prea mult şi e destul, Cu umbre şi luminile difuze. Nu poate fi la nesfârşit un surogat O viaţă doar aşa, cumva să fie, Şi nici mereu, mereu aplaudat Prostii de mahala, cu iz de Continuă lectura