Cuvinte, cuvinte
Ce nu le ţin minte,
Vorbe aruncate
Şi date la spate.
Da, recunosc că unii aveţi dreptate
Când scrieţi despre lucruri fără rost
Când vă-nervaţi pe chestii deşănţate
Înfăptuite şi târziu şi prost.
Problema e că lumea e cam surdă
Iar mulţi din ea sunt calmi nevăzători
Şi nici nu ştiu pe unde să se-ascundă
N-o fi mai bine uneori să mori?
Iar alţii în picioare se ridică
Şi latră fără nimeni să-i întrebe
Şi n-au ştiut ce-au vrut să zică,
Doar puncte, puncte între paranteze.
Miroase a cumplită umilinţă
Şi a prostie şi a scârb noroi
Ce zace azi în fiece fiinţă
Iar din păcate, ,,fiinţa,, suntem noi!
Şi cum spuneam, unii aveţi dreptate
Când scrieţi despre lucruri ce vă dor
Iar totul trece, nu-i eternitate!
Şi punctele din paranteze mor.