Articole

Poezie de iubire Ce frig de iarnă, ah, ce uscăciune Într-un peisaj sărac, fără zăpadă, Când s-au pierdut și lucrurile bune Și negre gânduri par a fi grămadă. În gerul crunt ce mi-a intrat în oase Te chem prin depărtarea ce m-apasă, Prin versul ce-l trimit să te încălzească, Mai Continuă lectura

La începutul acestei săptămâni, glasul roților de tren m-a purtat, în premieră absolută, spre locuri pe unde nu am mai călcat niciodată în viață. Și așa am ajuns în Țara Vrancei, mai exact în micul orășel Panciu, așezare situată la vreo 20 de kilometri de Mărășești și la alți 30 Continuă lectura

E complicat parcursul scurt al vieții Cu serpentine fără de hotar, Cu chestiuni în zorii dimineții Spre un destin inevitabil, de sexagenar. Pe drum mereu apare o răscruce O noutate și un straniu sens Și mă întreb cât oare voi mai duce Firescul rătăcit pe contrasens? Nu am crezut în Continuă lectura

Se lasă înserarea pe Moldova, Peste o zi mai mândră decât toate Și-ncerc să potrivesc cum se cuvine slova Despre Unirea noastră-n Principate. Cu nobile, mărețe idealuri, Printre scântei din cetele străine, S-au ridicat bărbați pe coamele de valuri Ca să unească două țări române. Au fost și-atunci idei contradictorii Continuă lectura

Scrisoare netrimisă Fără zăpadă trece o altă iarnă, Doar frig posac străbate anotimpul, Nici vântul n-are ninsoare să o cearnă, Rătăcitor privesc cum zboară timpul. Citesc gingașe gânduri de departe, Poezie pură scrisă cu tristețe, Și-mi pare că o doamnă se împarte Între acum și… vis de tinerețe. Privesc sfios Continuă lectura

Pășesc spășit pe propria-mi tăcere, Nedumerit de ce mi s-a întâmplat. Plătesc prea îndesat crudă durere, Din sentiment curat, un nor împrăștiat. Achit acum la casieria vieții Dobânzi prea mari, peste puterea mea, Și simt că sunt de neajuns pereții Din disperare să mă pot urca. Ce stare de potop Continuă lectura

Din mii de vorbe nerostite te-am pierdut, Nu știu de ce și n-o voi ști vreodată, E dureros când chiar și doru-i mut Și nu mai simte dragostea curată. Prea multă suferință în zadar Strivită de tăcerea deranjantă Cu foi pierdute dintr-un calendar Și nu mi-ai fost defel, măcar amantă. Continuă lectura

Să nu ne mai mințim, cinic, în zadar Că viața ni-i grădină magică de flori Și suntem bine într-un calendar, Când suntem noi, doar noi, doar uneori. Atâta ,,prietenie,, zace-n noi Că tot mai des ne-ncearcă disperarea Și suntem triști, încrîncenați și goi Minciuni strivesc însăși socializarea. Ne agățăm fără Continuă lectura

Început de an mai trist ca niciodată Sărac e ianuar lipsit de fulgi de nea Fără de zăpadă, fereastră neînghețată Zâmbești nepăsător, ești tristă iarna mea! Privesc îngrijorat orașul fără geruri Aflat în nord de țară, la margine de hărți, Pustiul îl apasă, îl seacă de contururi Urâtu-i mai urât Continuă lectura

Sara bună măi române Am venit amu la tine Și la mic și la cel mare Să vă grăiesc o urare. La final de douășipatru M-am pornit eu cu uratu Cătrănit și în ochinci Să-l anunț pe douășicinci. Și nu îmi miroase bine Anul care, iaca, vine Cât aș vre Continuă lectura