Condamnare

Profund contrariat și adâncit în toamnă Îmi port cu grijă pașii prin zilnice trări                                                        Simțind greoi un iureș ce-ndoaie și răstoarnă Și parcă un potop ucide dragi iubiri. Iar inima zvâcnește cu trepidații grave, Vârtejuri fără noimă dansează împrejur, Cărările îmi par stricate ori concave, O nebunie totul iar eu, Continuă lectura

Tablou inundat                                                            

E toamnă, e octombrie, e frig Și ploaia nu mai vrea să se oprească Pe străzi umbrele nu se mai închid În fața unei ape din mantie cerească. Dansează sfidător stropi nesfârșiți Ce cad în dimineți întunecate Și trecători mereu grăbiți, grăbiți, Fac slalomuri prin bălțile create. Și plouă nesfârșit Continuă lectura

Tăcere de toamnă

Peste toamna rece, cu frunze ucise Căzute din arbori bătrâni, seculari,                                                                                             Respir tot mai greu speranță de vise Privind spre o zare, sperând să apari. Când vântul mă bate în parcuri sinistre Golite de verdele verii ce-a fost Visez la florile ce au fost artiste Și care s-au stins în Continuă lectura

Regele…umbra Prințului

S-a așezat în iarbă precum magii, Când frumusețe lumii dăruiesc, Un rege anunțat ne-a fost dat Hagi Cu un debut la Sportul Studențesc. Cel înzestrat cu viu talent în ghete Dribleur fără cusur, șuteor dibaci,                                                            A fermecat tribunele cochete Iar adversarii l-au numit cîrmaci. A fost magistru și în țări Continuă lectura

Răspunsul poetei Mona Teodorescu (Teolina Moni) la o recenzie poetică

Un exemplar din ,,Petale de amurg” a plecat într-o călătorie emoționantă prin universul iubirii, în adierea blândă a vântului de august, lăsând în urmă miresme florale îmbătătoare și a ajuns în Botoșani, pe meleaguri eminesciene, pline de istorie, sensibilitate și frumusețe, chiar în mâinile domnului Gabriel Balașa, scriitor, poet și Continuă lectura

Frunza

Singur, fără nici o țintă, rătăcit prin gânduri Scufundat în toamnă, printre frunze rânduri Gândeam într-aiurea, nici nu știu la ce, Doar priveam cum cad, triste frunzele. Și deodată, stând pe o bancă udă, La mine în brațe cade o zăludă. O frunză gălbuie, în frumos balans, Drept pe pieptul Continuă lectura