Cetățeanul Gabriel

Se lasă înserarea pe Moldova, Peste o zi mai mândră decât toate Și-ncerc să potrivesc cum se cuvine slova Despre Unirea noastră-n Principate. Cu nobile, mărețe idealuri, Printre scântei din cetele străine, S-au ridicat bărbați pe coamele de valuri Ca să unească două țări române. Au fost și-atunci idei contradictorii Continuă lectura

Scrisoare netrimisă Fără zăpadă trece o altă iarnă, Doar frig posac străbate anotimpul, Nici vântul n-are ninsoare să o cearnă, Rătăcitor privesc cum zboară timpul. Citesc gingașe gânduri de departe, Poezie pură scrisă cu tristețe, Și-mi pare că o doamnă se împarte Între acum și… vis de tinerețe. Privesc sfios Continuă lectura

Pășesc spășit pe propria-mi tăcere, Nedumerit de ce mi s-a întâmplat. Plătesc prea îndesat crudă durere, Din sentiment curat, un nor împrăștiat. Achit acum la casieria vieții Dobânzi prea mari, peste puterea mea, Și simt că sunt de neajuns pereții Din disperare să mă pot urca. Ce stare de potop Continuă lectura

Din mii de vorbe nerostite te-am pierdut, Nu știu de ce și n-o voi ști vreodată, E dureros când chiar și doru-i mut Și nu mai simte dragostea curată. Prea multă suferință în zadar Strivită de tăcerea deranjantă Cu foi pierdute dintr-un calendar Și nu mi-ai fost defel, măcar amantă. Continuă lectura

Să nu ne mai mințim, cinic, în zadar Că viața ni-i grădină magică de flori Și suntem bine într-un calendar, Când suntem noi, doar noi, doar uneori. Atâta ,,prietenie,, zace-n noi Că tot mai des ne-ncearcă disperarea Și suntem triști, încrîncenați și goi Minciuni strivesc însăși socializarea. Ne agățăm fără Continuă lectura

Început de an mai trist ca niciodată Sărac e ianuar lipsit de fulgi de nea Fără de zăpadă, fereastră neînghețată Zâmbești nepăsător, ești tristă iarna mea! Privesc îngrijorat orașul fără geruri Aflat în nord de țară, la margine de hărți, Pustiul îl apasă, îl seacă de contururi Urâtu-i mai urât Continuă lectura

Sara bună măi române Am venit amu la tine Și la mic și la cel mare Să vă grăiesc o urare. La final de douășipatru M-am pornit eu cu uratu Cătrănit și în ochinci Să-l anunț pe douășicinci. Și nu îmi miroase bine Anul care, iaca, vine Cât aș vre Continuă lectura

,,O ce veste minunată!…,, De două mii de ani tot colindăm În seara de ajun, din poartă-n poartă, Despre copilul minunat din Betleem. Două milenii de speranțe-aprinse Cu vise, cum altele n-au fost și nu-s, Despre păstrarea unei nașteri sfinte A unui prunc ce-a fost numit Isus. Erau și-atunci și Continuă lectura

Dacă ierți mereu vei fi rănit de oameni În lumea asta crudă, prea plină de atei, De falsități vulgare, de iude și de fameni Deschide bine ochii, atent la tot ce vrei. Când inima din tine prea lesne se deschide Și-n jocurile vieții încerci să-ți faci un loc Ai mare Continuă lectura

S-a făcut totuși frig până la urmă În iarna firească ce a venit Prin mine se plimbă amintirea nocturnă A verii în care sublim ne-am iubit. Ciudat e decembrie fără zăpadă În orașele noastre doar praf e pe străzi Și tot așteptăm prin distanțe să cadă Puzderii de fulgi, omăt Continuă lectura