Frunza

Singur, fără nici o țintă, rătăcit prin gânduri Scufundat în toamnă, printre frunze rânduri Gândeam într-aiurea, nici nu știu la ce, Doar priveam cum cad, triste, frunzele. Și deodată, stând pe o bancă udă, La bine în brațe cade o zăludă. O frunză gălbuie, în frumos balans, Drept pe pieptul Continuă lectura

Lătrăii

Sunt peste tot, acolo unde ești,                                                       Mereu rânjind cu ochii puși pe sfadă Lătrăii societății omenești Ce stau necontenit în haită, la grămadă. Au chip de om, nu-i poți deosebi, Schimonosită le e mereu fața Ei latră sumbru chiar din zori de zi Și zilnic ne perturbă dimineața. Nu au Continuă lectura